Dr. Cristian BARNA
TERORISMUL - ULTIMA SOLUŢIE?
Editura TOP FORM, Bucureşti, 2006
A sosit timpul unei reflecţii c�t mai sistematice, iar cartea de faţă tocmai asta ne propune.
Terorismul este �n mare parte un �fapt social� relativ recent, chiar dacă pot fi identificate �n istorie manifestări relativ similare. Formele aşa-zisului �terorism nou� au luat o asemenea amploare şi au generat consecinţe at�t de profunde �nc�t se află �n prim-planul agendei politice, economice, militare sau sociale a organizaţiilor interguvernamentale şi nationale. Noul terorism a �nceput să afecteze viaţa noastră de zi cu zi. Actorii guvernamentali au trebuit să elaboreze strategii antiteroriste, agenţiile interguvernamentale, cum ar fi ONU sau Comisia Europeană, au ajuns să se implice �n promovarea unei susţinute lupte contra fenomenului terorist fie prin mobilizări de forţe, fie prin adoptarea unor documente cu valoare juridică internaţională. Toate acestea au precedat analiza academică. Acţiunea propriu-zisă a precedat reflecţia sistematică, bazată pe cercetare. De aceea cred că putem vorbi de un decalaj �ntre formele efective ale terorismului şi antiterorismului, respectiv cadrul legal-instituţional al raportării la acestea şi cunoaşterea ştiinţifică a domeniului.
Conceperea terorismului este departe de a fi inocentă ideologic. �n definirea acestuia pentru raţiuni juridice sau politice, �n construcţia de strategii uni- sau multilaterale de abordare sau pur şi simplu �n circumscrierea unui act ca terorist şi, deci, lipsit de legitimitate sau ca saturat de legitimitate politică şi militară, criteriile de departajare sunt esenţiale. Graniţele terorismului se pot schimba �n funcţie de criteriile de valoare cu care se operează şi de ideologia luată ca referinţă.
Analiza cadrului instituţional internaţional de combatere a terorismului este şi ea pe c�t de originală, pe at�t de exhaustivă. Din această analiză aş selecta modurile �n care autorul se referă la implicarea mass-media şi la raportul dintre respectarea drepturilor omului şi unele prevederi ale strategiilor antiteroriste. Probabil că acestea vor reveni de acum tot mai insistent �n analize,Cartea sa am putea spune că este, pe de o parte, o monografie sociologică consacrată terorismului ca fenomen social. Abordarea instituţională s-a dovedit a-i oferi fundamentele conceptuale adecvate.
Abordarea sociologică este complementară cu cea istorică şi politologică. Mai mult, consider că această carte poate contribui at�t la informarea unui număr c�t mai mare de cercetători interesaţi de domeniu c�t şi la fundamentarea unor decizii privind elaborarea de strategii naţionale antiteroriste şi de strategii individuale de gestionare a riscurilor sau ameninţărilor teroriste